Perioada: 25.08.2012-27.08.2012
Locația: Nordul Moldovei
Itinerar: Ungheni-Fălești-Glodeni-Rîșcani-Edineț-Ocnița
Distanță: 240km
Altitudine cumulată: 2880m
Participanți: Rita, Kонстантин, Backup, Dima_r, Val, kvest, ADY și eu.
Traseu –>
25.08.2012
Ziua I
Distanța – 116 km
Altitudine cumulată – 1284m
Sâmbătă, 25.06.2012 – trecut de miez de noapte am totul pregătit pentru întreaga călătorie, mă chinui să dorm măcar 1 oră, e trecut de miezul noptii si inca fac ultimele verificări, încerc să nu-i trezesc pe ceilalti şi la 02:00 noaptea mă pornesc spre gară.
Chişinăul doarme linistit, ma plimb cu bicicleta de acasa pana in gara de tren cu bagajele montate si lumina frontala pornita, e frumos Chisinaul noaptea…
3:10 Ne întâlnim cu toţii în gară, o atmosferă caldă şi prietenoasă…deşi am emoţii mari, deoarece e pentru prima data când voi avea o asemenea experienţă, atitudinea si comportamentul celorlalti ma hranesc incotinuu cu multă încredere şi curaj. E, şi acum e acum, ne-am pornit…(o sa mergem cu trenul cam 3 ore).
6:30 Ajungem în gara din Pîrlița și prindem un răsărit frumos de soare, în mai puțin de 5 minute de la coborâre 6 din cei 8 care am venit am scos frumos aparatele foto si hai la vanat fotografii 🙂
La început, relieful a fost ”domol”(plat), și astfel am ținut pasul cu restul grupului, însă după o oră de pedalat când dealurile au început a se ivi, devenea tot mai greu și treptat m-am distanțat. În spate era mereu ADY cu cuvinte de încurajare și susținere – m-au ajutat enorm de mult! 🙂
În jurul orei prânzului am făcut un popas pentru a ne reîncărca bateriile cu energie – moment de fericire pentru mine 😀 Stăteam cu toții împreună la o terasă mică, un suc, un iaurt, o ciocolată și let’s move on!
Soarele încălzea tot mai mult si ori de câte ori întâlneam în față surse de apă, Dima nu ezita să facă un mic duș))
Când căldura nu ne-a mai dat voie sa inaintam ne-am ascuns la umbra nucilor de pe marginea șoselei, iar Slava și Constantin ne-au curățat miez de nuci, mult mai gustoși decât în Chișinău.
Cand am ajuns la prima oprire culturala, la Movila Magura, am inteles ca drumul pedalat n-a fost chiar asa chinuitor, poate ar ajuta mai mult antrenament pentru a il parcurge mai usor, in rest chiar si asa efortul e pe deplin rasplatit. De aici din vîrf se văd ”Sutele de Movile”. Ne-am bucurat de moment, am facut poze și am pornit mai departe. În general opririle făcute de-a lungul traseului au fost scurte, va trebui să mă obișnuiesc și cu atît, dar sincer în timp, mi-am dat seama că cu cît mai lungi sunt opririle cu atît mai greu e să pornești din nou.
Continuăm calea spre Costești. Facem ultimele cumpărături pentru cină și micul dejun de mâine și ne vedem lîngă lacul de acumulare Costești. Eram cu gândul împăcat că asta a fost pentru această zi și în curând vom face scufundări în lac.
Conform planului, trebuia să ajungem de partea cealaltă a lacului, am mers spre podul plutitor, care de fapt nu mai funcționa de 2 ani încoace. Tot din neștire, un șofer a ajuns în situația de a fi la un pas de a ajunge sub apă cu tot cu automobil…
Astfel, am mai pedalat aprox. 20km traversând localitățile Duruiutoarea, Văratic și Duruiutoarea Nouă. În cale apăreau primele forme de relief stâncos, fapt ce nu a putut decât să bucure ochii și să uităm de oboseală, scopul pentru azi era de a parcurge câți mai mulți km, astfel ca în ziua următoare să ne bucurăm de peisajele frumoase ale nordului Moldovei, si a fost atins cu indesat :D. În Văratic, tot satul e cuprins de o aroma îmbietoare de mere, traversând această localitate am văzut cum sunt depozitate tone de mere în remorci XXXXXL, Val, s-a apropiat chiar și a cerut câteva..taaaare delicioase au fost!
Am instalat locul de tabăra, am facut focul și Rita ne-a gătit o cină ataaat de gustoasă. Ne-am adunat in jurul focului la povesti – si de unde nu te asteptai – Surpriza! Happy Birthday to you… în cursul săptămânii mi-am sărbatorit ziua de naștere… si s-au gandit sa ma bucure cu un cadou foarte util pentru ture- o lanternă frontală noua! – MINUNAT!!! )))
26.08.2012
Ziua II
Distanța – 66,2 km
Altitudine cumulată – 889m
Kонстантин: “Татьяна, вчера прошли акклиматизацию, сегодня будем покорять вершины!” ))))))))))) aka: Tatiana, ieri a fost o zi usoara, azi vom cuceri varfuri! Eu sper, am exprimat corect ideea…
După ce am demontat corturile, împachetat toate lucrurile am pornit din nou spre noi orizonturi.
Mai plini de energie, dis-de-dimineață am mers în grup cu o viteză constantă de 24km/h, din spate il auzeam pe Val: – Dima, Backup, țineți-o tot așa, nu mai puțin de 24))) Mie mi s-au mai ”dezmorțit” picioarele după ziua de ieri, azi am parcurs destul de bine.
În continuare, am zărit un lan cu pepeni verzi, am făcut popas și gustat din ei – E V I D E N T! ))
Am luat prânzul lîngă un izvor amenajat și îngrijit. Apa rece de izvor ne-a răcorit și a fost exact ce aveam nevoie! A urmat o urcare lunga la sfârșitul careia am descoperit primele vederi frumoase 🙂
Ne pregătim pentru a face poze, blitz atac 🙂
Tot azi am traversat pentru prima dată un râuleț – pedalând…AAAEEEE! A fost tare tare fain, deși mi-a fost puțin frică, și nu numai acum, au mai fost și alte momente, dar când în față vezi cu cata usurinta o fac ceilalti si iti arata ca se poate, atunci ai mai putin frica si încerci, iar cand reusesti e M I N U N A T!
Deci, astăzi ne-am laut revanșa pentru ieri, locuri frumoase, unde avem timp să le admirăm, să facem poze, să respirăm adînc aer curat! Am întâlnit și un măgar jucăuș)) A fost un model exemplar)) Plus am mai făcut duș la un izvor 😀
Un apus de soare spectaculos, l-am capturat și tare mulțumiți continuăm… ADY Mulțumim mult pentru poze!!!
Se lasă pe înserat, iar noi suntem în căutarea defileului ”Borta Ciuntului” care este localizat între satele Corjeuţi şi Caracuşenii Vechi. Ne-a prins noaptea traversând de-a lungul unui râuleț(Lopatnic – cred) unde locul pentru trecere se îngusta treptat – bună aventură )))
Am luat cina, tradiționalul foc și la soooooomn!))
27.08.2012
Ziua III
Distanța – 55,4 km
Altitudine cumulată – 707m
Trenul Ocnița-Chișinău pleacă din gară la 4:01 dimineața și cum ieri am mers la somn pe la 22:00, am dormit 1,5 ore și la miezul nopții am pornit din nou la drum…Eu nu am mai mers niciodată noaptea pe off-road, în scurt timp ne-am văzut în mijlocul unui lan de varză – ce haios…l-am traversat de-a lungul, noapte fiind nu mi-am dat seama cum a fost exact – intuiesc))) Nu am mai râs cu atâta poftă de mult timp 😀
Am crezut că mai avem de parcurs 40km, dar în realitate au fost mai mulți, am făcut și o scurtătură, nu am mers pe șosea, ci prin sate… Dima_r ne-a îndrumat pe tot parcusul călătoriei, și în orice moment știam unde suntem și încotro trebuie s-o luăm, tot ce trebuia de făcut : Dima, încotro? și răspunsul nu întârzia să apară.
Am facut pană de cauciuc, și eu și Rita – care ne-au mai luat din timp. Tot grăbindu-ne să reușim, la un moment dat, când am ieșit pe șosea, aceasta brusc s-a terminat, și drumul a devenit un calvar, eu mai mult m-am speriat, aveam viteză bună, eram în coborâre – și de unde nu te asteptai – se termina asfaltul si in fata e numai pietriș, am frânat numa putin sa nu pierd controlul și am trecut cu mult noroc, și tot frânam cîte puțin pînă când am revenit la o viteză confortabilă pentru asa teren – am respirat ușurată și nici acum nu-mi dau seama ce a fost, s-a întâmplat asa de repede – mai târziu Kонстантин, îmi explică cât de important e să păstrez distanța la coborâre pe timp de noapte.
Traversând sate, întâlneam petrecăreți de noapte, care strigau în urma noastră și tot întrebându-se dacă participăm la vreo competiție, aceste momente ne mai concetrau atenția, pentru că uneori aveam impresia că adorm din mers, mai ales pe porțiunile de șosea netedă…dar cum drumurile noastre sunt așa cum sunt, nu a durat mult și dispărea orice dorință de somn – era deajuns să simți cum ai trecut peste o noua denivelare)))
Drumul a fost lung, dis-de-dimineață oamenii trezindu-se pentru a-și continua cursul vieții lor, astăzi au fost surprinsi de un grup de bicicliști. Unii fost super amuzanti- ”Hai, mai repede, șe-i rămas în urmă!” , ”Trajeți fetele la deal!”, ”Mai, da nebuni mai sunteți”, ”De unde v-ați luat”
Ajunși în Ocnița, finally, a început să plouă, exact când noi am terminat de pedalat. Starea de somn ne-a curpins pe toți, și căutam un loc să ațipesc…
În gară am aflat că nu e nici un tren la 9:00, ci abia la 10:50 sosește trenul Moscova-Chișinău. Având mult timp la dispoziție, am mers în oraș, am gasit o cafenea și toți am comandat câte o zeamă!
Trenul stă în gară 30 minute, timp mai mult decât suficient pentru a îmbarca bicicletele! În tren, locuri libere nu prea sunt, dar am fost anunțați că la Bălți se eliberează mai mult decît jumătate. Băieții, pe rând au păzit bicicletele, iar noi ne-am așezat comod în salon. Când s-au mai eliberat locuri, bicicletele au fost aduse și ele în salon, și acum puteam dormi toți liniștiți!
Înainte de coborâre am descis o șampanie, sărbătoream prima mea experiență de tur cu bicicleta – URA !!!
Rita, Kонстантин, Backup, Dima_r, Val, kvest, ADY, vreau sa vă mulțumesc enorm de mult pentru tot, impresiile sunt din cele mai frumoase și astea toate datorită vouă! Va îmbrățișez pe toți!
usb2.0 Mulțumesc mult pentru genți și portbagaj
Album foto : http://fotki.yandex.ru/users/cotiga-tatiana/album/259587/
Super!
Da! 🙂
Tare tare tare fain!
Eu am descoperit bicicleta anul trecut si abia astept sa urc din nou pe ea, sa facem ture lungi si poate anul asta si intr-o calatorie cu corturile, mmm 🙂
Si blogul, este minunat! Felicitari!
Mulțumesc! Călătorii frumoase pe 2 roți 🙂