|
Demult n-am stat să mai citesc romane…abia am început să citesc ”Invitația la Vals” de M. Drumeș și pot să spun că o iubesc. Sătulă, poate, cu vîrf și îndesat de romanele siropoase – acesta îmi pare a fi atît de sincer…iar stilul lui Drumeș chiar impresionează.
”Citește, mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri […]. Să nu crezi că-mi trag spuza pe burtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ți capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă […]. Nu fac literatură, ci aștern în aceste file o mare pasiune care alftel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină – lumina le omoară!”
O zi toridă de vară am petrecut-o într-o odaie întunecoasă cu un roman de Drumeș – și vor mai fi, astfel de zile… deja mi-am și făcut o listă cu scrierile romancierului, printre care și ”Scrisoare de dragoste”. Săptămîna viitoare mă mut la o terasă sau la o piscină – e varăăă!