Aventura BIKE Transalp 2018 a început cu un email trimis către organizatori în care le povesteam despre MTB.MD, despre participarea noastră de anul trecut la concursul pe etape Carpathian EPIC, iar BIKE Transalp ar fi next level și că am vrea mult să participăm și dacă ne pot oferi o reducere la plata înscrierii care era 899EUR/pers, adică 1798EUR de echipă. În câteva zile a venit un răspuns tare frumos – sunt disponibile câteva înregistrări gratuite în schimb la media coverage înainte și după eveniment. Primul portal media care mi-a venit în gând a fost www.moldova.org, am primit acordul că putem plasa pe acest site câteva publicații și ulterior am primit confirmarea celor de la BIKE Transalp ca avem OK-ul pentru înscrieri.
În 12 iulie 2018 am luat cu noi în mașină bicicletele, 14 perechi de uniforme pt fiecare etapă(mulțumim prietenilor pt ajutor), nutriția SiS, alt echipament, piese de rezervă și multe altele și am pornit la drum, Chișinău(Rep. Moldova) – Imst(Austria), aprox. 1900km. Călătoria a început pe dos de la ieșirea din Chișinău. La bordul computerului s-a pornit semnalizatorul – Check Engine. A urmat o oră de căutări service pt diagnostic care e deschis la 23:00, am gasit pe cineva gata să ne deschidă pentru noi, iar după diagnoză – aflăm că ultima dată combustibil cu care a fost alimentat era de proasta calitate – Lukoil. Am trecut pe la Rompetrol, ne-a anulat eroarea și am pornit mai departe. A urmat vama moldovenească, am fost trimiși să trecem via scanerul cu raze ”X-Ray”, posibil arătam dubios cu atâtea bagaje, am primit ok-ul să mergem mai departe, însă colaboratorii vămii nu prea au cominicat între ei, așa că a trebuie să ne întoarcem înapoi pentru a confirma încă o dată că avem voie să trecem. După vamă eu m-am pus la somn, pentru că urma să conduc după ce Max ar fi simțit că are nevoie de odihnă, însă m-am trezit de la altceva. M-am trezit de la un zgomot puternic și în momentul în care Maxim încerca să stabilizeze mașina pe traseu, iar pentru că ambele roți din dreapta au cedat, ne-am târât de asfalt până la oprirea completă – nu e cel mai plăcut mod de a te trezi. Am înțeles ce se întâmplă mai târziu, am nimerit în gropi gigantice pe șosea… Aveam cartela Vodafone, în încercarea de a o schimba și a căuta pe net un evacuator(170EUR) a zburat pe jos, f**k. Am folosit net în roaming, am găsit rapid tot ce era nevoie. Am ajuns la Brașov pe la 7 dimineața. Nu puteam accepta ca se termină Transalp în acel moment, așa că am căutat să închiriem o mașină și să ajungem în Austria, cel mai târziu puteam porni la 21:00 din Brașov pentru a ajunge la timp, însă la 14:00 eram în drum. Am luat un Renault Megane din 2006 la preț cosmic, 460EUR, ne-am bucurat și de atât, am sunat la atâtea firme și peste tot nu aveau nimic disponibil – important că era în stare bună și să putem ajunge la destinație – nu era de unde alege comfort. Am condus și eu și Max, LOL, ultima data când am mers pe cutie manuală a fost acum un secol, iar asta avea tocmai 6 viteze și era nevoie și de ceva mușchi pentru a schimba, și volanul era foarte greu, noroc ca eram antrenați :)))))))În 14 iulie am ajuns în Imst, primul lucru care l-am facut a fost să ne trântim pe iarba verde și moale de lângă expo area(nu eram singurii care au facut la fel, sacul de dormit era tare popular prin zona) și să ne bagăm la somn până puteam ridica pachetele de start, am ajuns mai devreme. După ce am luat pachetele de start, ne-am îndreptat spre camp, am transferat tot din mașină ce urma să luăm cu noi în cele 2 genți încăpătoare oferite de organizatori și de care vor avea grijă să le transporte de la etapă la etapă, am lăsat mașina în parcarea oferită tot de organizatori, am dus bike-urile în bike park, urma pasta party și odihna înainte de startul de mâine.Pasta party nu e ceea ce obișnuim să vedem la evemnimente… Am primit 2 biletețele cu care puteam merge la orice restaurant din lista expusă de organizatori și să luăm o porție de pasta, iar băuturile le plătim noi. Am mers la primul cel mai apropiat de camp, am intrat, am așteptat puțin și am primit 2 porții de pasta bolognese enorme, nu mai era nimeni în restaurant decît noi 2, am mers noi prea devreme?!, ne-am bucurat de intimitate și ne-am mai plimbat prin Imst. Expo Area, restaurantul, camp-ul sunt într-o rază de 1-2km, exact cât să apuci să vezi ceva în minunatul oraș montan, care e foarte drăguț, cu străzi înguste, peisaje alpine care se deschid din centru, balcoane cu flori, multe, diverse, semn clar că acest eveniment e focusat pe turism și pe noi ne impresionează atît de mult încă din prima seară.
