Movila MAGURA

Movila (tumul), a carei înălțime constituie 14 m., construită pe platoul predominant, (Кравчиук, Верина, Сухов, 1976). De pe vîrful tumulului se deschide o panoramă cu raza de pînă la 40 km. Privitor la altitudinea absolută a Măgurii, exista diferite date de la 387 (Harta fizico-geografica, 1994) pînă la 388,9 m. (Кравчук, Верина, Сухов, 1976). Cînd și cine a construit tumulul – nu se știe. în anii 60–80 pe vîrf a fost construita o piramida geodezica, actualmente demontata și inlocuita cu o cruce de piatra. Această cruce a fost instalata de locuitorii din localitățile adiacente în perioada postbelică. În perioada sovietica a fost scoasa şi îngropată în corpul tumulului, fiind restabilită după declararea independenței, sub formă de cruce de inox.

Movila Măgura a inspirat numele satelor Măgurele, Măgura, Măgura Nouă şi Slobozia Măgura. La hotarul raioanelor Ungheni şi Făleşti, pe moşia satului Ţâghira, se înalţă Movila Măgura, o înălţime pe cât de falnică, pe atât de enigmatică. Movila, cu înălţime de 14 metri, se află pe un deal, iar altitudinea absolută a acesteia este de 388 metri, situându-se pe locul doi după mărime în Republica Moldova, după dealul Bălăneştiului.

Vineri dimineaţă vazusem anunţul pe forum şi fără să mă gîndesc prea mult am decis că trebuie să merg. Toată ziua mă gîndeam la un singur lucru – în ce stare o fi bicicleta din moment ce nu m-am atins de ea de aproape 2 saptămîni, dar mi-am zis că merg după servici, fac rost de soluţie “Kerosin” şi-i acord atenţia necesară. Am regăsit-o plină de praf şi încă mai avea urme de sînge – combinaţie care m-a făcut să ezit puţin şi care a grăbit procesul de curăţare instantaneu 🙂

La reasamblare am depistat o componentă lipsă – frîna din faţă. Trenul pleacă din gara la 3:00 dimineaţa, era 23:20 şi trista constatare – nu mai plec, nu mai văd Măgura. Cum, însă, speranţa moare ultima – am scris pe forum cerînd ajutor. La numai cîteva minute, după postare, am primit minunata veste că un membru al forumului poate să-mi împrumute pt întreaga călătorie frîna care se potrivea cu standartul cel cerea bicicleta mea şi MEGA fericită n-am mai dormit şi la 01:30 am pornit, cerul înnorat, bezna totală, o lumină palidă se plimbă grăbită spre Chişinău tresărită de sunetul vîntului trecut printre ramuri şi un latrat de cîine…

În gară am întîlnit un turist francez  Jacque (Jak), se deplasase cu bicicleta din Franţa şi se îndrepta spre Odesa. Plini de admiraţie ascultam planurile şi ideile lui, la rîndul său era atît de încîntat să se vadă cu atîţia biciclişti, menţionez, am fost peste 30. 

Din călătoria cu trenul mi-amintesc doar faza cu instalarea frînei şi impresiile ce le-am creat călătorilor cu prezenţa noastră, nu în fiecare zi te trezeşti cu 30 pasageri şi tot atâtea biciclete într-un vagon al trenului Chişinău-Ungheni… restul a fost somn.